CIUPERCA LACRIMOGENA

 

 

(Serpula lacrymans)

Sa vorbim despre ea

 

Merita, pentru ca e in stare 

sa ne distruga casa

 

De-a lungul lucrarilor ne intalnim des cu cladiri darapanate, acoperisuri alunecarte de la locul lor, parchet si podea dezintegrata. Aproape de fiecare data responsabilul acestor deteriorari este ciuperca lacrimogena (Serpula lacrymans).

Nu incape indoiala, ca cel mai mare inmic al caselor noastre este ciuperca lacrimogena. Distruge orice material cu continut de celuloza. Descompune lemnul, dar si placile laminate. Distruge cartile, textilele cu continut de celuloza si materialele izolante.

In cautarea hranei, fibrele ciupercii pot patrunde si strabate peretii de beton ori caramida chiar si un metru grosime. Isi asigura in jurul ei mediu umed, prin aceasta distrugand mai departe cladirea.

De multe ori suntem intrebati ce provoaca in cate o cladire infectia cu ciuperci. Raspunsul nostru e ca aproape mereu greseli de constructie ori intretinere asigura imrejurari prielnice pornirii infectiei.

Pentru gerinatie ciuperca are nevoie de anumite conditii, ca de exemplu suprafata lemnului sa fie putin acida. Daca materialul lemnos este mucegait, contaminat cu buretele de pivnita ori pur si simplu este udat de o ploaie acida, deja este data posibilitatea pornirii infectiei cu ciuperca lacrimogena.

Pentru germinatia sporilor ciupercii temperatura optima a lemnului este de 22-24 OC. Este prielnic daca umiditatea lemnului nu scade sub 18-20%. Germinatia porneste mai usor, daca nu exista curenti de aer.

Aerul contine din belsug spori de ciuperca. Daca numai unul singur ajunge acolo unde gaseste conditii prielnice, porneste germinatia si odata cu ea infectia.

Un fenomen si mai des intalnit, cand infectia fungicida ajunge intr-o cladire odata cu material lemnos deja contaminat.

Pe fotografia nr 1 se pot vedea peretii laterali ai unei case din barne. In timpul  constructiei, printre grinzile sanatoase dar netratate preventiv au fost folosite si grinzi deja contaminate folosite la alte cladiri, iar in cativa ani infectia s-a raspandit si a cuprins aproape intreagta cladire.

 

Foto 1.

Folosirea materialului nou in constructii, langa grinzi contaminate. 

De multe ori, trec multi ani de la terminarea constructiei, pana cand ciuperca incepe din nou sa se dezvolte, si atunic incepe lupta. „Proprietarii” de  ciuperci povestesc uneori lucruri uimitoare in legatura de cum au incercat ani la rand sa starpeasca infectiile, insa fara vre-un rezultat.

Documentarea acestor „leacuri babesti” ar fi o sursa de valori pentru etnografi.

Din punctul nostru de vedere problema este ca aceste metode de starpire a fungilor nu au efect.

Merita amintite cateva din aceste leacuri babesti, pentru a nu fi date uitarii:

In Ardeal este o metoda cunoscuta stropirea ciupercii cu motorina. Ciuperca nu prea este afectata de motorina, casa insa devine nelocuibila din cauza mirosului. Cine vrea sa locuiasca intr-o rafinarie… In afara de acestea este inflamabila, contamineaza apa din sol, patrunde in lemn, etc. Cea mai mare problema este ca ciuperca traieste in continuare. S-ar putea ca ciuperca este distrusa in locul in care a fost stropita, dar asta inseamna o parte prea mica a ciupercii. Restul traieste bine si in continuare crescandu-i cu repeziciune fibrele, pentru a recupera pierderile.

In alta regiune a Bazinului Carpatic, oameni mai „blanzi” se multumesc sa racaie ciuperca de pe suprafata lemnului si sa dezinfecteze locul prin spalare. E ca si cand vrem sa distrugem un par si pentru aceasta ii culegem toate fructele.

Indivizi mai razboinici pulverizeaza ciuperca cu sulfat de cupru.

Aceasta tratare, cu toate ca nu-si face efectul are totusi o anumita baza teoretica, deoarece si mucegaiul pufos este tot o ciuperca la fel ca si ciuperca lacrimogena. Din pacate nu au mai multe lucruri in comun la fel ca si iarba si stejarul. Daca vreau sa le tai la iarba am nevoie de coasa, la copac de topor. De schimbat nu se poate.

Ciuperca lacrimogena nu e prea fericita pentru ca a fost pulverizata cu sulfat de cupru, dar nici nu prea-si face probleme. Trece repede peste acest lucru, si se dezvolta in continuare.

O metoda cu totul unica este trimiterea erbicidelor in lupta. Si astea sunt plante si celelalte s-a gandit proprietarul, dar a gresit. Ciuperca nu este planta. Intr-un timp, datorita structurii proteice au vrut sa treaca ciuperca mai bine in grupa animalelor decat a plantelor. Pana la urma biologii au cazut de comun acord si au stabilit ca ciuperca nu este nici planta nici animal, ci este ciuperca. Nu ne-am putut convinge de eficacitatea erbicidelor, insa toata casa avea mirosul unui depozit de erbicide. Daca o locuinta are asa un miros, trebuie parasita, si atunci e indiferent daca este atacata de ciuperci ori nu.

Cei dornici de experiente pornesc la lupta impotriva ciupercii cu ulei alimentar (este foarte placut mirosul de ulei ranced pe grinzi), sare ori scrum, eventual cu balegar, cateodata cu putin liant folosit in constructia sobelor de teracota, etc. Sunt si persoane care s-au gandit sa dea foc casei, o solutie cam costisitoare dar corecta din punct de vedere al starpirii ciupercii. (Inainte merita sa verificam daca am platit ultima factura la asigurari…).

In afara de cele mai sus amintite aproappe toata lumea are una ori mai multe metode de distrugere a ciupercii.

Sa vedem atunci mai indeaproape aceasta vietuitoare care genereaza aproape la fel de multe idei gresite ca si un filozof.

 

Foto 2.

Corpul ciupercii lacrimogene lipit pe suprafata atacata in castelul Dessewffy Gávavencsellő

 

 

Foto 3. 

Corpul ciupercii sprijinit pe consola , in castelul Dessewffy Gávavencsellő

Mai demult ciuperca lacrimogena era cunoscuta sub dfenumirea stiintiffica Merulius lacrymans. Mai nou, in literatura internationala este amintita sub denumirea Serpula lacrymans.

Conform taxonomiei apartine ciupercilor lamelare din grupa ciupercilor cu basidie. Are corpul mai mult sau mai putin carnos care se intinde orizontal, foarte rar sprijinita pe o consola.

Corp carnos alb, cu himenoforul în partea centrală, mamelonat, reticulat alveolar, ocru, apoi brun ruginiu sau brun. Miceliile au grosimea intre 1-6 mm care pot forma un fascicul. La indoire acestea sunt casabile.

 

Foto 4

Miceliile siupercii se aduna in legaturi. Castelul Grassalkovich Gödöllő.

Ciuperca lacrimogena descompune in timp curt celuloza din lemnul atacat, care devine la fgel de casabil ca si betonul in care a fost taiat fier betonul. Produce putrezirea roşie a lemnului care se crapă paralel şi perpendicular cu fibrele, desfăcându-se în cuburi sau prisme

 

Foto 5

In urma descompunerii moleculelor de celuloza provin crapaturi perpendiculare pe fibra lemnoasa

Degeaba se usuca lemnul, infectia odata pornita moleculele de celuloza se descompun in apa si dioxid de carbon. Apa provenita pe parcursul descompunerii este suficienta ciupercii pentru a ramane in viata, mai mult -dupa cum arata si denumirea ei,- elimina prin lacrimare surplusul de apa.

Ciuperca lacrimogena nu este nemuritoare, dar sa nu asteptam ca o sa dispara de la sine !

Micelium ajuns in conditii de mediu uscate, isi pastreaza viabilitatea mai multi ani la rand si se dezvolta imediat ce mediul in care se afla devine umed.  Ciuperca distruge materialul lemnos chiar daca timp indelungat nu-si dezvolta orp carnos. (foto 6 si 7). Altadata –si dezvolta cate un corp „minunat”(foto 2 si 3).

De multe ori intalnim corpuri imbatranite, care nu s-au raspandit da-a lungul anilor, insa altadata ciuperca s-a extins si dezvoltat cu repeziciune pe suprafetele care i-au stat la dispozitie, provocand disrugerea acestora.

Sigur sunt motive pentru care se extinde ori nu, insa nu le cunoastem.

Foto 6.	Foto 7.

Miceliile ciupercii au invadat intreaga pivnita, inca nu e dezvoltat corpul ciupercii

Ce avem de facut in cazul in care observam prezenta infectiei cu ciuperca lacrimogena?

In primul rand sa ne pastram calmul si sa credem ca contrar tuturor ideilor pesimiste, ciuperca lacrimogena poate fi starpita din cladiri.

Nu este o operatiune usoara, dar autorul acestei scrieri a starpit cciuperca din 700 de cladiri in decurs de 28 de ani si numai o singura data s-a produs o noua contaminare.

In caz ca am observat prezenta infectiei cea mai buna metoda este sa ridicam telefonul si sa chemama un om de specialitate.

Cea mai rea metoda este sai ncepem sa dezmembram cladirea. In acest caz specialistulu iii este mai greu sa descopere focarul infectiei iar eficacitatea protectiei devine nesigura.

Procedura generala a protectiei:

• Trebuie identificat focarul infectiei si trebuiesc descoperite motivele infectiei, pentru a o putea opri.
• Trebuie determinate limitele infectiei in toata cladirea, in toate directiile. Aceasta se numeste delimitarea contaminarii.
• Trebuie delimitata o fasie de siguranta, la aproximativ 80-100 cm distanta de ultimele micelii intalnite.
• In vederea protejarii partilor din cladire necontaminate, se vor folosi pentru stergerea incaltamintei tavi cu material textil imbibat in solutie chimica, respectiv se va acorda protectie chimica temporara, se va efectua dezinfectarea si acoperirea mobilierului.
• Se vor desface toate partile contaminate de pe suprafata delimitata cu fasia de siguranta. La demolare se vor avea in vedere factorii cu privire la statica, monumente istorice ori de arta si buget.
• In cazul caldirilor mai mari molozul se va dezinfecta la fata locului, dupa care va fi scos din cladire in pachete inchise. Acest lucru este valabil si in cazul materialului lemnos, care dupa cel mai scurt drum posibil va fi ars. Este strict interzisa pastrarea materialului lemnos infestat ca si combustibil, ori refolosirea acesuia in constructii, ori depozitarea acestuia.
• Reziduurile se vor transporta la locuri desemnate anume, unde vor fi ingropate chiar si in cazul in care s-a efectuat dezinfectarea acestora. Caramizile ramase intacte for fi sparte, ca nu cumva sa le adune cineva si sa le foloseasca la constructie.

 

Foto 8.

Determinarea spatiului infectat, la 1.5 m sub nivelul podelei

 

Foto 9.

In cazuri mai norocoase, infectia se opreste la nivelul plafonului pivnitei

• Se va indeparta tencuiala de pe suprafetele desemnate de catre specialisti, se va scoate mortarul dintre caramizi la o adancime de 1,5 cm.
• Suprafetele astfel curatate vor primi o tratare termica de cel putin 15 minute/m2, avand insa grija sa nu ia foc intreaga cladire.

 

Foto 10

Tratarea termica a zidului infectat de ciuperca lacrimogena

 

• Suprafetele tratate termi vor fi pulverizate cu sulutie diluata de DIFFUSIT M. (DIFFUSIT M este o solutie special dezvoltata pentru starpirea infetiei u ciuperca lacrimogena. Este total inodora, incolora, fara indicator de otrava, insa este un excelent funcigid. In afara de pereti se vor trata si suprafetele din imprejur.

 

Foto 11.

Tratarea cu solutie fungicida a lemnului si a zidariei infectate de ciuperca lacrimogena

• Conform hotararii specialistilor se va efectua umplerea zidariei cu solutie DIFFUSIT M. Dupa introducerea in zid a cantitatii dorite de solutie, gaurile vor fi inchise cu mortar cu continut de solutie chimica.

 

Foto 12.

Impregnarea zidariei cu solutie fungicida

• Ca material nou de umplere se va folosi nisip du pietris, lipsit de materiale organice, insa cu un continut de cel putin 80 kg/m3 var stins
• La cladire se va folosi numai lemn tratat.
• Este interzisa pe timp de un an de zile vopsirea, lacuirea ori tratarea care inchide suprafata lemnului folosit la podele, lambriuri, etc.

Aceasta enumerare este desigur doar o scurta prezentare a procesului de starpire a infectiei fungicide.

Munca propriuzisa nu poate fi inchipuita fara pretenta personalului de specialitate. In cazul in care toata munca este efectuata de personal strain, trebuie insistat asupra unei garantii de cel putin 5-6 ani, lucru care va trecut si in scris.

La fel de important este si faptul ca solutiile folosite sa aiba aprobarile UE iar producatorul ori distribuitorul sa ne elibereze declaratia de conformitate.

Starpirea infectiei fungicide este urmata de o reconstructie costisitoare. Nu e voie sa riscam ca in urma unei noi contaminari sa fie nevoie de o noua dezinfectare in locurile refacute.

Babos Rezső

Docent univeristar, membru titular
expert in protectia lemnului
Camera ingierilor Ungaria
FA-12 13-10486

Cu intrebarile in legatura cu protctia lemnului, contactati-ne la Centrul de cunostinte in protectia lemnului, la adresa electronica

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

                                                                                                                       Tel: +36-26-325-554

 

 

Index fotografii:

Foto 1:            Folosirea materialului nou in constructii, langa grinzi contaminate. Ardeal loc. Izvoare, casa Kolping.(Foto Babos)

Foto 2.:           Corpul ciupercii lacrimogene lipit pe suprafata atacata in castelul Dessewffy Gávavencsllő.(Foto Babos)

Foto 3.            Corpul ciupercii sprijinit pe consola , in castelul Dessewffy Gávavencsllő.(Foto Babos)

Foto 4.            Miceliile siupercii se aduna in legaturi. Castelul Grassalkovich Gödöllő. (foto Babos)

Foto 5.            In urma descompunerii moleculelor de celuloza provin crapaturi perpendiculare pe fibra lemnoasa. (foto Internet)

Foto 6.            Ciuperca nu si-a dezvoltat corp, si totusi a distrus tocul usii. Statiune Héviz. (Foto Babos)

Foto 7.            Miceliile ciupercii au invadat intreaga pivnita, inca nu e dezvoltat corpul ciupercii. (Foto Internet)

Foto 8.            „Vanatori” ai miceliilor in cladirea unei judecatorii din Budapesta. (Foto Babos)

Foto 9.            In aceasta locuinta a fost suficienta doar o mica demolare. (Foto Bánky)

Foto 10.          Tratarea termica a zidariei la manastirea din Sumuleu Ciuc (Foto Tövissi Zsolt)

Foto 11.          Pulverizarea si tratarea zidariei in Bazilica Sfantul Stefan din Budapesta (Foto Babos)

Foto 12.          Protecia zidariei in adancime, prin umezire cu solutie Diffusit M, intr-o cladire monument din Szombathely. (Foto Babos).